ORMUS in apa…?

Toată viaţa începe din apă.
Din momentul fecundaţiei
până la maturitate fetusul se dezvoltă în apă. Chiar şi după
trecerea în mediul uscat, organismul nostru conţine până la 90%
apă. A fost aleasă apa aleator? Cu siguranţă nu. “Dumnezeu nu
joacă zaruri”, spunea Einstein şi într-adevăr în Univers nu
există întâmplare. Să fie oare relevant faptul că moleculele apei
se leagă între ele în formă de tetraedru? (tetraedrul este forma
tridimensională obţinută din 4 triunghiuri isoscele, asemănătoare
cu piramida dar cu baza triunghiulară şi respectiv cu doar trei
feţe). Dacă facem analogia cu molecula de siliciu (cuarţ) care de
asemenea este tetraedrică, începe să capete sens. Cristalele de
cuarţ sunt folosite în industria informatică (şi nu numai) pentru a
stoca informaţii, pentru precizia lor de oscilaţie. Aşa se transmite
informaţia de pornire a unui calculator, prin cuarţul aflat în
microprocesor. Altfel l-am băga în priză şi s-ar comporta diferit
la fiecare acţionare, practic nu ar şti să acceseze de fiecare dată
programul de start. Apa are de asemenea capacitatea de a stoca
informaţii, ea fiind de fapt un cristal lichid. Unul din cele mai
bune exemple este poate Aghiasma sau Apă Sfinţită. Acest lucru
a fost astăzi demonstrat de renumitele fotografii realizate de
Masaru Emoto.El demonstrează, prin cercetările sale făcute
asupra apei, că orice cuvânt, orice gând, schimbă structura apei.
El a devenit renumit după ce 2 milioane din cărţile sale, despre
apă şi structura ei, şi-au găsit cumpărătorii în întreaga lume.
Ineditul cărţilor sale îl constituie fotografiile realizate asupra
cristalelor unor mostre îngheţate de apă care, după recoltare, au
fost fie îngheţate rapid ca atare, sau imprimate cu diverse
gânduri de către Masaru Emoto şi apoi îngheţate.( gasiti
in carte cateva imagini)
Chiar la începutul cercetărilor ORMUS-ul a fost confundat
cu “o formă ciudată de siliciu” şi poate nu întâmplător. ORMUSul
se simte bine în apă se combină bine cu coloizi (suspensii de
particule metalice foarte fine) şi poate cel mai important este că
se foloseşte de apa din organismele vii pentru a accelera
curgerea energiilor prin corp.
Cercetările efectuate asupra modului de regrupare al
elementelor monoatomice au scos la iveală rezultate foarte
interesante. Într-o grămăjoară de praf de aur monoatomic spre
exemplu, atomii se vor organiza în aşa zise formaţiuni mutuale
cu aspect de reţea de tetraedre sau, dacă vreţi, hexagoane.
Nu e de mirare că aurul monoatomic are de a face cu
reîntoarcerea la origine, cu Iluminarea şi rezonanţa universală.
De ce? Pentru că modelul ce se repetă în structura acestuia,
anume tetraedrul, adică structura spaţială formată din 4
triunghiuri isoscele, este considerată a fi prima reprezentare a
Vidului sau a Singularităţii ce poate fi transpusă fizic.
În apă ORMUS are un gust specific. Acesta este uşor dulce,
consistenţa fiind vâscoasă, cu tendinţa de a lipi buzele. Apa ce
conţine în mod abundent ORMUS este mai alunecoasă decât apa
obişnuită. Cel mai adesea însă, găsim ORMUS-ul asociat cu
apele sărate (lacuri străvechi, mări sau oceane). Sarea, se pare,
reţine elementele monoatomice ce acţionează ca o capcană care
nu le permite să se evapore odată cu apa.
O caracteristică ciudată este că apa cu
concentraţie mare de ORMUS cântăreşte sensibil mai puţin
decât apa obişnuită, iar gustul este plăcut dulce, cu senzaţie
uleioasă, alunecoasă.
Aceste elemente sunt la fel de abundente şi în aerul curat din
zone nepoluate. Ele pot fi colectate din aer cu ajutorul unor aşazise
capcane magnetice folosite mai cu seamă în perioada de
lună plină. Tot atunci le găsim şi în apa ce condensează sub
formă de rouă.Lemnul folosit la construcţia
mânăstirilor şi a bisericilor era tăiat în nopţile cu lună plină. Se
pare că ceea ce dă rezistenţă lemnului este abundenţa
elementelor monoatomice ridicate de seva trasă din pământ sub
acţiunea lunii, în perioada când aceasta exercită cea mai mare
influenţă gravitaţională…